marți, 6 ianuarie 2009

Semn de viata

Mda… cam asta as putea spune despre clipele petrecute intr-un oras total strain candva… candva pentru ca vremea a trecut peste si, precum raman si pietrele dupa ce trece apa peste ele, am ramas si eu… in oras, o ruina. Viata in Bucuresti poate fi interesanta daca privesti din unele puncte de vedere… dar daca privesti din celelalte, evident opuse celor anterioare, realizezi ca era mai bine acasa; totusi sa fim corecti si sinceri, ca nu avem ce pierde, si sa recunoastem ca “nicaieri nu e mai bine ca acasa”, eu o spun, colegii mei o spun, toata lumea o spune, insa nu si ratiunea. De ce ? De ce nu sau de ce da? Nu pot raspunde chiar la ambele intrebari… nu am timp, nu prea mai am, asa ca incerc a-mi raspunde la una din ele, oricare, intrucat va contine inconstient raspunsul celeilalte. De ce ratiunea imi spune sa raman aici, in Bucuresti? Mai ales cand am acasa, un oras frumos cum este Sibiul? Nu stiu. In viata exista momente in care actionam sau spunem lucruri ce nu depind in totalitate de constiinta noastra proprie sau de subconstient, nu stiu de ce depind, poate de soarta, poate nu, ei bine, acesta este unul din numeroasele ce ne vor cuprinde viata.
Ce iti poate oferi Bucurestiul si nu iti poate oferi un oras natal. Noutate. Entuziasm. Reinventarea propriei persoane, sau? Sau ce? Te poti oare reinventa in cativa ani cand nu ai facut-o acasa, intr-o viata? Poate da, poate nu, cu siguranta poti incerca si iti va fi foarte greu sa reusesti. Cu greu renunti la ceva ce te defineste. Like they say: “Old habits die hard”. Sunt sigur ca nu am venit aici pentru a ma reinventa, desi ar suna frumos, nu? Sincer nu cred. Ar implica faptul k vreau sa uit tot ce este in spatele meu; sa merg, sa fug, sa plec fara a ma uita inapoi… sa imi uit viata si sa incep una noua? Cine ar vrea sa faca asa ceva? Eu cu singuranta nu vreau acest lucru. Nu vreau sa imi uit prietenii, familia chiar daca aici ( de park e ar fi o comparatie directa aici-acolo ) totul este atat de nou si, de ce nu, interesant. Nu uit, n-am uitat, si nu voi uita niciodata ca ceea ce e nou nu e neaparat mai bun, nu te face neaparat mai fericit, nu te implineste.
Desi acest post a avut ca prima idee “tema” Semn de viata, adica… inca mai traiesc, mai exist, mai persist, am ocolit putin tema principala… spunandu-va cate ceva despre ce e in interiorul meu… ala exteriorizabil ;).
Talentele mele “ascunse” nu s-au mai exteriorizat intrucat singura si ultima mea “strofa” de care pot spune k suna binisor, nu mi se pare chiar asa de grozava. Let’s face it… ain’t gonna be the next Eminescu ;)))). I really don’t want to. Seriously. In viata asta, cel putin, I wanna get the girl :P , si sper ca nu cer prea mult :P.
Uitati un “preview”: “Iubire-a fost si inca este/Vise-albastre si marete/Se spulbera-n acea zi/Cand nu exista a iubi…” Like it? I don’t. I wish… it was true.
Ma gandesc ca brusca mea “inspiratie” e defapt un moft. Inspiratie intrucat, sincer sa fiu, nu am avut niciodata inclinatie inspre asa ceva. De ce oare tocmai “acum” apare… pentru ce? Poate k trebuie sa pun nishte tick-uri intr-o lista cu numele: “Things to do before you can leave this world”. Sa vedem, fotbalist ( ain’t gonna happen ), singer ( ha ha ), writer ( u can say that twice, or… actually … neah ) and programmer ( na’ pana acum, aici sunt pe… drumul cel bun, ca sa ii spunem asa, desi mai am, nu mult, ci enorm de mult de invatat, dar, dupa cum spuneam, sunt pe drumul cel bun ).
Si, totusi, lasand sarcasmul, gluma deoparte… ce ar fi frumos sa poti face inainte de a… stiti voi ;)) )? Iata o lista ( ultimele mele cuvinte din acest post… ca pana data viitoare sau aviatoare… va las sa meditati asupra ei ;) cine stie? Poate o veti gasi ca pe un ghid interesant, mai ales cei ce cred ca duc o viata monotona, plictisitoare ;)) ):
1. Sa termin liceul
2. Sa termin o facultate ( cu brio :P aka cu diploma )
3. Sa fac macar odata pe actorul in orice ( teatru, poveste, prank, gluma, film, reclama :P )
4. Sa cant macar odata pentru cineva sau cu cineva
5. Sa scriu o poezie pe care sa o indrageasca cineva si chiar sa sune bine
6. Sa scriu un roman, nuvela, piesa de teatru chiar poveste pentru copii…. De ce nu ?
7. Sa fac un program util unei vaste populatii :))) ( asta e cea mai tare exprimare pe care am putut-o gasi… wtg Adi :)) )
8. Si ultima… to dance on the moon…

PS: cred ca voi avea o viata lunga conform cerintelor… :-“

Until next time to post… live your lives like they were your own ;) see ya!

marți, 30 septembrie 2008

S.O.S Sibian la Bucharest

Mda... si am trecut si eu prin febra caminelor...

Sa o luam putin cu incetinitorul, sa derulam si sa ajungem la inceputul povestii... asa.Deci (specific sfarsitului unei idei...), cu inceputul.
Dimineata zilei de 29.09.2008 sau 29.09.08, cum e mai usurel de scris, oricum o punem si o scriem, e aceeasi zi de Luni 29 Septembrie 2008. Ma trezesc si eu ca omu' mai de dimineata... sa ajung cat mai devreme... cica sa nu stau la coada. In fine... skip the details care nu E de importanta prea mare... ajung la faculta. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta, ma uit la ceas ( la cel de la telefon...) : ora 9 trecute si cateva minute (mai si rimeaza :-L), nimeni pe acolo "frate" ( caracteristic Bucurestenilor, si nu numai...); nici o coada, nici un elev ( pardon, student :D ), nici un parinte care sa intrebe, stiu si eu, care-i treaba.
Ce fac? Vad 2 femei de servici, ies dintr-o parte ( stanga, dar care-i relevanta ? ) si, incercand sa aflu si eu, ca tot omu' ( presimt ca o sa devina tick... ), care-i treaba, intreb : "Nu va suparati, sunt aici pentru camine, nu stiti unde trebuie sa merg ?". Tanti aia de la faculta, frumos si foarte cum se cade, sa nu mai zic ca si foarte ambiguu imi raspunde : "Am auzit ca acolo la camine se fac contractele.". Subliniez (AM AUZIT). Adica, pe langa faptul k nicaieri nu era trecut un afis de genu: "Idiotii, inaptii, incepatori ai Bucurestiului, <<>> Romaniei care E in anul I, si vor camine, sa se duca naibii ACI", unde ACI sa fie ZONA/LOCATIA/ unde naibii tre sa facem chestiile alea pentru cazare, ne zice si noua o saraca femeie de servici, care are cu totul alte atributii si sarcini de facut, k a auzit, adik nu era acolo nimeni care sa indrume studentii...o persoana "calificata" si in MASURA sa ne raspunda exact ce si cum.
Ma rog, k sa nu fac povestea asta mai lunga decat este ( numai eu stiu asta... ), tac si ma duc spre camine... adik in zona Regie ( asta penru necunoscatori: student ACS PUB Bucuresti, cazat in caminele din regie ). Ca sa nu mai mentionez si in urmatoarele... cuvinte, va spun k pentru a ajunge in zona Caminelor (Regie) tre sa traversezi tot campusul Universitatii Politehnica... care e... MARE... :-L. Asa, bun, sa continuam; ajung in sfarsit spre camine. Acuma, vedeti voi ( cititorii/cititorul... nush cati ar citi asa ceva :-" ), eu fiind si singur, si nestiind unde naibii sunt caminele... ajung in zona respectiva intreband pe unu' pe altu' "Spre caminul P18, va rog ?". Ajung in zona indicata foarte ... sugestiv ( in stanga cum treci Dambovita :-L ), si ce fac ? Ia-o frate si cauta-ti caminu' si, ca un idot ( vedeti in leg cu afisu' si faceti legatura...), o iau camin cu camin si pana la urma, dand roata, ajung la caminul meu : P18.
Acolo, vad in sfarsit, coada mult "dorita" si "cautata" #:-s . No' acuma... sa vad care ii treaba, ce acte trebuie, alea alea ma duc si eu si ma uit ca ... la poarta noua ( sa incerc sa cenzurez cat mai multe posibil, se stie expresia ). Desi stiam k ne trebuie, de pe internet, copie dupa BI/CI ( buletin, k asa era pe vremea lu' Nicu'... parca :"> :D ), tibru fiscal nush d care si un contract 2x ori completat, ma duc si intreb pe astia ( studenti care pareau ca au situatia sub control ), daca stiu undeva un internet unde pot sa scot si eu contractu' ( nu am mai avut tush la imprimanta... ) si imi primesc raspunsul "Iti dau astia la camin.". Bun, ma duc iara la camin ( nu va speriati, eram la 10-20 m de camin cand imi gasisem raspunsul #:-s ), si ii intreb pe aia ce stateau la coada, de unde au foile; alt raspuns : "De la xeroxu' asta de langa.". Bun, ma duc la xerox. "Tanti, imi trebuie si mie pentru camin nishte foi si am aflat ca ai mata.". Tanti imi zice "Da maica, vrei tot tacamul ?". "Da tanti.". Imi da femeia, cam pe la 40-50 de ani, 2x contract si INCA o foaie, eu le iau si mi le pun in folia de plastic unde aveam deja copia de buletin si imi zice, vezi ca iti trebuie 2 copii de buletin. Bine, imi mai fac o copie si ma indrept spre completat.
Imi gasesc si eu un coltisor la o masa unde completau mai multi studenti, dar si mame ( lenea asta...8- ) cu totii fiind ajutati de o studenta cum se cade si rabdatoare. Bun; imi completez chestiile, cu ceva ajutor, de la un viitor coleg de palier dar si de suferinta, k nu imi mai scria pixul abia cumparat :-L; anyway, reusesc sa completez "alea". #:-s ma scap de chestiile alea si ce fac? Ma pregatesc sa ma aliniez la coada, si ce vad? Vad la un alt student alt tip de cerere, diferit de cele 2 pe care le aveam deja gata completate. Ce fac? "Frate, tu de unde ai chestia aia?". Raspuns : "De la facultate." Bun; stau putin, ma uit in stanga, ma uit in dreapta ( gandesc cam greu de fel, fiind greu de cap... ) apoi vad si o chitanta, aia de prima luna de 180 RON. "Chitanta unde ai achitat-o?.". Raspuns : "Tot la facultate." Clar trebuia sa ma duc la facultate.
Trec campusu' ( pauza pt degete, sa se odihneasca... si vocea virtuala sa bea un pahar de apa sau gin... ), ajung la facultate, intru in stanga. Acolo, aceleasi doamne de servici. Le intreb: "Nu va suparati, pentru camine, am inteles ca ne trebuie o cerere si trebuie sa platim o taxa aici la facultate?". Raspuns: "[...]Maica, noua ne-a zis Administratorul de la P18 [...]"(intre timp le spusesem in ce an sunt si la ce camin solicit cazare) "[..] sa va spun ca totul se rezolva acolo, la camin. Daca vrei du-te si intreaba la secretariat.". Bun, zis si facut, ma duc la secretariat. Acolo, doua domnisoare, ca sa zic asa ;;), intreb si eu care e faza, unde platesc, dar, ca un "idiot" ce sunt, uit sa intreb de cerere. Imi aflu raspunsul foarte complet si ... ( e greu sa explici in cuvinte... ) : "Tu ce an esti? Anul I, si pentru ce camin vrei? P18..., va cazeaza in P18? Tu unde esti? Aaa, la calculatoare, aha... [...]" (suna la telefon pe "una") "[...] auzi , ii cazeaza in P18 pe astia de an I de la calculatoare? Aha, si unde plateste taxa aia pentru camin ? Aha, la P16, deci sa ii zic sa se duca acolo? Bine, servus. Te duci la P16 si zici ca pentru P18 platesti." No' asa.Iar trec campusul...
Ajung la P16, ma invart putin, gasesc in sfarsit fereastra la care, cu gratii fiind la parter, tre' sa ma sui pe pervaz ( sau cum s-o numi ) si ii dau buletin, cash ( :)) ) si ii zic caminu' si camera. Imi da chitanta. Bun, ma duc iar la coada... si imi aduc aminte de Cererea lu' peste ( scuzati expresia, nu imi asum nici un copyright, nu imi apartine, nu raspund de ea #:-s ), si IAR intreb, de unde se gaseste ?. "De la facultate.". Mda; anyway, long story short, am facut 3-4 drumuri camin-faculta pentru o hartie idioata, ca si mine, de altfel, care era numai pentru cei de la alte facultati mai putin cea de Automatica si Calculatoare :-L. Oricum, nu imi pare rau, pt k intre timp mi-am facut cativa prieteni si asta nu se poate regreta, indiferent k am facut febra musculara sau nervi la creier, ala care e ipotetic in capul meu.
In final ( aici trebuie pus "deci" -ul ), am intrat sa imi iau camera, dupa ce am stat la coada din-aia cu impinsuri, stiti voi cum e cu astfel de cozi..., cateva ore, mi-am luat cheie ( defapt am fost si mi-am copiat ) si cartela de interfon (:->). Acuma tre' numa sa ma mut... la camin.
Bottom line is sau morala, cum vrei sa ii zici: "Ne luam camin, si asta ne ocupa tot timpul...", "Romania, te asteptai la altceva ?", "Numai in Romania se poate...", "Studentie, dulce studentie..." ( va las pe "voi" sa alegeti... eu is satul... ).

Just like a student : "Fratilor, daca sunteti deja S, stiti care-i treba, daca nu, fiti pregatiti, nu se stie ce va asteapta...".

Pe curand...

duminică, 7 septembrie 2008

Blogg ? (Wtf?)

Acesta este primul meu blogg.
Sunt nou in aceasta "meserie" si deci nu stiu ce ar trebui sa scriu cu adevarat. Cand voi afla am sa scriu acele lucruri. Pana atunci scriu ce imi vine prin cap.
Iar cand nu imi vine nimic, am sa scriu ce ati vazut... cate 2, cand am timp si de unde le scoate...
Pana imi va veni inspiratia sau ceva in vidul mintii... eu te las... ai alte treburi...

Nimic

"Galagia a revenit, fericita
Totul s-a aglomerat, spre bucurie
Toata lumea o stie,
Toti sunt fericiti.

Parca lumea ne-a soptit
Nimic nu s-a sfarsit
Totul abia a-nceput.
Un capitol s-a sfarsit.

Capitolul doar s-a intors
Parea far' de-ntors...
Dar acum noi regretam
Inapoi il vrem.

Fara rime am ramas
Inspiratia s-a stins
Totul pare de neatins
Totusi eu am ramas."

Trecutul

"Timpul s-a scurs, a trecut
Vremea s-a stins si ea
Totul mi-aminteste de trecut
Nimic de vremea rea.

Stau si scriu despre ce pot
Totul mi-aminteste de trecut
Despre el scriu ca pot
Despre vremea ce-a trecut...

Aici e liniste, de mormant
Un capitol a trecut, s-a dus
A apus
Unul nou se arata, tremurand.

Galagie nu mai este
Toata lumea a plecat
Au fugit toti de trecut
Au fugit de galagie."